Prima zi de blog, e putin ciudat cred...sincera sa fiu m-am blocat... Totusi sa incep cu ceva, cu mine, de exemplu. Cine sunt eu? O femeie oarecare , un suflet oarecare , o umbra oarecare. Ce vreau sa va spun? Multe, cred si imi lipseste inspiratia azi, dar pe masura ce scriu,  clar vine si ea cu pasi marunti. Sunt putin  amarata (suparata) , ca fiecare , avem perioade rele, bune, mai bune si tot asa..ei bine, eu sunt intr-o perioada mai rea...sper sa treaca repede. Banii, banii, banii...vorba cantecului, problema mea si a inca multor milioanede oameni de pe planeta asta. Nu ma plang, dar nici bine nu-mi e. E greu cand te lovesti de o situatie fata de care nu stii cum sa reactionezi, cum sa faci sa o rezolvi , cum sa iesi la lumina din mocirla..ei bine eu inca ma lupt sa ies din ea si cine stie cat o sa dureze pana o sa se termine toata abrambureala asta. Imi vine sa fac emoticon la fiecare grimasa a fetei pe care o schitez  in timp ce scriu, se datoreaza cred scrisului pe skype, messenger , etc.Imi aduc aminte de copilaria mea, si de Creanga cu ocazia asta, a fost asa de fericita, faceam o groaza de prostii cu gasca mea de fete nebune, ne prindeau parintii in flagrant , ne pedepseau, ne interziceau sa ne vedem iar noi puneam ore de intalnire pe la 12 noaptea si logic ca nu venea nici una..toate dormeam bustean. Dar care erau prostiile pe care le faceam? Ei bine, una dintre ele a fost ''operatiunea Batranii'', ''actiune'' la care am participat doua suflete bune,  gata sa ajute niste batrani neajutorati , din punctul nostru de vedere, eu si buna mea prietena M. Intr-o zi , in toiul verii, pe arsita de foc, cutreieram comuna in lung si in lat in cautare de ceva aventuri, nu prea aveam stare sincera sa fiu, mereu trebuia sa ne apucam de ceva, de cele mai multe ori se dovedeau a fi tampenii, evident. Dinspre cimitir, caci acolo ne indreptam cu pasi lenesi, mancand corcoduse din pomul preotului, clopotul batea rar semn ca murise cineva. Dar noi eram cu ochii dupa aventura, nicidecum dupa morti...In apropierea cimitirului , pe partea stanga a drumului prafuit de tara, era o casa cu un cocos pe ea. Aaa nu cocos real, un cocos ornamental pus langa cosul casei, cine stie ce insemnatatea avea..poate nici una..In timp ce ne uitam cu ochii cat cepele la cocosul de pe casa, la fereastra aparu un chip batran de femeie . Zambea...zambea la noi. Hmm ..imediat aparu ideea in capetele noastre oarecum asemanatoare ( la idei ''stralucite'') , ce-ar fi daca noi doua am intra in acea casa sa o cunoastem pe batrana zambitoare??? Zis si facut, ne-am consultat 5 minute asa timp in care M. fiind mai reticenta din fire incerca sa aduca argumente impotriva ideii ''stralucite'', gen ''daca este de fapt o vrajitoare si nu mai iesim vii de acolo???'', logic ca i-am aruncat niste priviri pe sub ochi asa si a trebuit sa renunte saraca. Am deschis poarta din lemn vechi cu mare atentie deoarece eu am o mare frica de caini si am impresia ca sub fiecare masina, in fiecare curte sau casa exista un caine care o sa sara la mine, dornic sa muste o  mana, un picior sau orice nimereste ..brrr .., am inaintat usor pe aleea din dale asa de vechi incat erau dispuse intr-un fel de zig-zag si ne-am indreptat catre usa. Ce sa vezi, batrana zambitoare avea si un batran zambitor care ne-a intampinat cu un fel de caldura ciudata. A trebuit sa urlam practic la el fiindca avea probleme cu auzul si ne-a facut atente ca trebuie sa tipam , altfel nu aude. Ne-a intrbat cine suntem si ce cautam acolo. Noi am explicat ca de fapt am venit sa ii ajutam , ca sunt si ei singuri si amarati..omul nu a zis nimic, s-a uitat lung la noi si oarecum bucuros de sosirea noastra ne-a invitat in casa. Am intrat incet, in timp ce mintea noastra lucra la tot felul de scenarii inspaimantatoare. Ceata s-a risipit insa cand omul ne-a bagat in odaia batranei Domnica , caci asa ii era numele, ne-a spus sa ne asezam langa ea pe pat si sa vorbim cu ea, sa-i spunem ce cautam acolo. Era o batrana draguta, ne gandeam ca numele ei e de printesa, de doamna, ne imaginam ca de fapt este o fosta contesa cazuta in dizgratie..fel si fel de idei ni se perindau prin cap. Batrana surazatoare ne-a spus ca in casuta aceea locuiau doar ei doi si isi duceau zilele de azi pe maine cu ce pensie avea batranul, pensie pe caz de boala, care era o nimica toata. Clar, ne-am zis noi, asta o sa fie misiunea noastra secreta incepand de astazi. Vom ajuta pe acesti doi batrani cu bani, alimente , imbracaminte si tot ce mai trebuie. Cand am iesit pe poarta , am ramas pironite in drum cu acelasi gand in minte...de unde sa facem noi rost de bani si de alimente si de restul. Am gandit noi bine situatia si a ramas sa facem urmatoarele lucruri: matusa lui M. avea un magazin acasa iar eu stiam locul unde isi depozitau bunicii mei pensia. Ajunsa acasa am alergat la locul ascuns ( intr-o batista veche) am luat eu o suma acolo care mi s-a parut potrivita, am mai luat niste pantaloni din aia de se baga iarna pe sub pantaloni la barbati ( izmene) cred ca le spunea bunicul , cateva bluze de la bunica, un batic , un sort, am mai sustras si cartofi, ceapa, ce mai aveam prin camara si le-am aruncat pe geamul de la bucatarie. Trebuie sa va spun ca geamul de la bucatarie era locul meu de fuga , pe acolo fugeam de acasa ca sa nu ma prinda parintii. Am aruncat plasa cu lucruri, m-am aruncat si pe mine si fuga, fuga am luat-o la sanatoasa sa ma intalnesc cu M. Ne-am intalnit la intersectia drumurilor si am pornit spre casa batranilor. Eheeee asa au trecut zilele si noi fugeam la batranii nostri , le faceam piure de cartofi, saracii cred ca il aruncau la animale, caci nu stiu ce gust o fi avut...Domnica ne povestea de pe vremea ei, cum erau fetele , cum mergeau la hora , cum se tineau de mana cu baietii si cum jucau ele imbracate frumos in straie de duminica. Zilele treceau si ce sa vezi..intr-una din ele bunicul si-a dat seama ca lipsesc bani din pensie, ca lipsesc pantalonii, bluzele, baticul si toate celelalte luate de mine. Matusa lui M. la fel , in urma inventarului de la magazin a observat ca ii lipsesc niste bani, bunica ei ca ii lipsesc niste camasi de noapte si ce a urmat a fost vai de noi !!!! Am fost puse fata in fata cu parintii, bunicii, matusi si unchi sa recunoastem faptele ''oribile'' pe care le-am facut, am furat bani, nu conta pentru ce scop si imbracamintea bunicilor. Cand am recunoscut adevaratul motiv pentru care am facut aceste lucruri mai ca i-a apucat rasul, dar s-au abtinut, evident, ca nu cumva sa ne dea apa la moara sa mai facem si altadata . Am fost pedepsite cam o saptamana, sa nu ne mai vedem, asta deja era la ordinea zilei, pedepsitul ma refer, dar noua nu ne pasa, stiam ca dupa acea saptamana urmeaza alte saptamani pline de aventuri si cu gandul la ele adormeam cu sufletul impacat de parca facusem cine stie ce fapte de vitejie. Cam asta a fost cu '' operatiunea Batranii''. Maine am sa continui cu pataniile noastre iar motivul pentru care le scriu este unul simplu: astazi copiii nu mai au genul asta de copilarie, copilaria lor este tehnologizata si cu asta am spus tot. O zi buna va doresc, cat a mai ramas din ea. Cu drag , Lumi.